Descriere

Am gândit aceste exemple de bune practici pentru că educația înseamnǎ schimbare: schimbare în noi, în mentalitatea noastrǎ; schimbare în relațiile cu elevii, profesorii și pǎrinții; schimbare în societate, în general. Dacă dascǎlul, prin rolul extrem de important pe care îl are, acela de a forma noi generații, trebuie sǎ fie primul deschis la schimbare, pentru a o produce și perpetua la rȃndul lui, schimbarea trebuie sǎ porneascǎ din interiorul sistemului și îi implicǎ deopotrivǎ pe profesori, elevi și pǎrinți. Aceștia din urmǎ trebuie sǎ înțeleagǎ cǎ școala nu este suficientǎ, nu e singura responsabilǎ de educația și pregǎtirea copiilor. Triunghiul dascǎl-copil-pǎrinte este echilateral, deci responsabilitatea unei educații de calitate este egal distribuitǎ celor trei factori implicați, la care se adaugǎ și comunitatea.
Viziunea mea privind strategia socială a școlii noastre vizează nevoia de a trata cu încredere puterea directă de învățare și importanța exprimării de sine ca vehicule pentru dezvoltarea acelor procese care duc la creșterea valorii într-un mediu social online sigur. Proiectarea emergentă este convergentă cu utilizarea instrumentelor web, deoarece construiește spațiul de conținut generat de utilizator într-un mod neașteptat și satisfăcător.

4. Obiectivele educaționale ale activităţii/competențe de formare / dezvoltate elevilor:

ANALIZA SWOT
Puncte forte
1.Succesul rețelelor sociale este explicat prin ușurința utilizării.
2.Acestea sunt un instrument asincron, cu multe dintre beneficiile forumurilor educaționale: acces flexibil și o înregistrare scrisă în comunicare.
3.Socializarea online și relațiile virtuale conduc la relații reale, față în față.
4.Acest tip de relație a devenit o practică implicită în mediul Internet și nu va dispărea chiar dacă formatul se poate schimba
5.Capacitatea părinților de a se alătura comunităților online și de a participa
cadrul lor.
6.Gestionarea și îmbunătățirea instruirii prin strategii de fundamentare a achizițiilor funcționale (din perspectiva comunității școlare) Puncte slabe
1.Volatilitatea tinerilor utilizatori.
2.Site-urile sociale sunt vulnerabile la ceea ce este de actualitate.
3.Profesorii verifică profilul unui elev și descoperă aspecte diferite ale acestuia
cu consecințe negative asupra statutului său de elev.
4. La fel de repede cum am aderat la un site(site-ul web care este la modă), utilizatorii se pot muta în altul fără niciun avertisment prealabil.
5.Neimplicarea totală a părinților.
Oportunități
1. Eficacitatea interacțiunii poate fi realizată prin intermediul comunicării de la școală către comunitate și dincolo.
2. Crearea unui mediu în care copiii să demonstreze ce pot face pentru comunitate și să obțină respect pentru adulți.
3. Integrarea tuturor copiilor de vârstă școlară medie din comunitatea noastră în sistemul instituțional al învățământului este o dovadă incontestabilă de recunoaștere a valorii învățământului românesc.
4. Familia și copiii ar trebui să fie în centrul fiecărei comunități.
5. Oferirea de oportunități pentru membrii comunității de a se implica în activitățile propuse. Amenințări
1. Probleme de acces, deoarece utilizatorii își proiectează profilurile fără a avea o experiență HTML reală.
2. Lipsa unei reglementări clare deschide poarta pentru abuzuri grave ale datelor private sau chiar secrete ale utilizatorilor, mai ales că majoritatea acestora sunt foarte tineri și încă nu sunt familiarizați cu pericolele internetului.
3. Profilarea profilurilor cu obiecte care necesită o lățime de bandă mare, cum ar fi video, grafică și Scratch (uneori mai multe fișiere video și audio sunt activate automat și încărcarea simultană a profilului).
4. Rețelele sociale au devenit, pentru mulți tineri, o metodă de petrecere a timpului liber care poate duce la dependență.
5. Elevii verifică constant site-ul lor pentru a căuta cele mai recente activități sau comentarii și în timpul cursurilor, o practică care a determinat utilizarea rațională a gageturilor în sala de clasă.

Scopul activității

Implementarea unei implicări conștiente și active a părinților folosind social media prin contextualizarea alfabetizării funcționale în școala gimnazială.

Obiectivele educaționale ale activității

  • Controlul părinților asupra învățării cursanților va fi foarte provocator
  • Se observă transferul rapid de informații
  • Conștientizarea minimă a riscurilor asociate cu utilizarea mediilor școlare
  • Cantitatea vastă de conținut generat de utilizatori este utilizată în mod neașteptat și în mod satisfăcător
  • Implicarea conștientă și activă a părinților
  • Reducerea abandonului școlar timpuriu

    Referindu-mă la implicarea părinților în viața de școlar, știind că în multe cazuri, părinții nu se simt ca și cum îi primim la școală, m-am gândit să construiesc ”o punte de legătură” fiind necesar ca noi, educatorii, să fim dispuși să recunoaștem gradul acestei deconectări ca o condiție prealabilă pentru implicarea familiilor în educația copiilor lor.

    Activitățile de promovare a implicării părinților prin această ”punte de legătură” ar presupune anumite condiții:

  • Asigurarea ideii că primul contact cu părinții este unul pozitiv.
  • Comunicarea cu părinții în mod direct și simplu, evitând „”jargonul”” educațional.
  • Asigurarea că toți părinții au acces regulat la informații clare, concise și ușor de citit despre școala și clasa copiilor lor prin intermediul tehnologiei social media.
  • Cunoașterea programele de lucru al părinților (orarul).
  • Acceptarea diferențelor lingvistice și culturale.
  • Solicitarea părinților să-și împărtășească preocupările și opiniile despre școală, despre dirigintă, apoi să se adreseze constant în orele de dirigenție și la lectorate.

    Implicarea tuturor părinților a impus:

  • Încurajarea participării active a părinților la învățarea elevilor.
  • Stabilirea unei comunicări regulate, semnificative între casă și școală.
  • Colaborarea cu părinții pentru a mă asigura că elevii au un mediu de învățare, de susținere la școală și la domiciliu.
  • Implicarea părinților ca avocați ai copiilor lor, precum și alți elevi ai școlii.
  • Invitarea părinților să acționeze în calitate de parteneri pe deplin în luarea deciziilor școlare care afectează copiii și familiile.

    • Relevanța activității

    „Referindu-mă la elevii aflați în pragul abandonului școlar, aș menționa faptul că funcționarea individului în societatea de azi presupune ca el să aibă competențe de literacy, adică să fie alfabetizat funcțional. Literacy înseamnă, în limba engleză, capacitatea unei persoane de a citi, a scrie și a socoti, ceea ce în limba română s-ar traduce prin alfabetizare. Pe măsură ce societatea s-a dezvoltat şi au sporit cerințele cu privire la capacitatea persoanei de a face față provocărilor unei lumi extrem de dinamice, ne putem referi la alfabetizarea funcțională, care înseamnă capacitatea persoanei de a citi, de a scrie, de a înțelege și de a aplica în practică informațiile extrase din text, ceea ce îi permite funcționarea în societate, acasă, la școală și la viitorul loc de muncă.

    Prin acest proiect, voi avea în vedere valorificarea conceptului de analfabetismul funcțional, spre deosebire de analfabetism, ce poate fi greu de observat, în diverse forme, de la simpla lecturare, până la crearea unor filmulețe de animație personalizate cu citate despre copilărie, despre joc și joacă, despre actori mici și mari… Fiecare elev, după ce a creat animația trebuie să explice semnificația celui mai relevant citat pe care singur și l-a ales. Decodarea și citirea cu voce tare a textului poate fi atât de solicitantă din punct de vedere mental, încât elevul nu are nicio capacitate de rezervă pentru a avea acces la sensul textului. Deci, cineva ar putea să citească cu voce tare textul, dar să nu poată să înțeleagă ce a citit și să extragă semnificația de la el. Acest lucru înseamnă că cei care nu sunt învățați din punct de vedere funcțional pot fi deseori invizibili în societățile noastre. Ei reușesc adesea să facă acest lucru și, uneori, chiar prosperă, dar lecturarea și scrierea slabe înseamnă că există limite pentru angajamentul lor față de lumea din jurul lor.

    Adulții analfabeți din punct de vedere funcțional sunt susceptibili de a avea strategii care să le permită să se descurce în viața lor de zi cu zi. Acestea pot fi strategii de evitare în care adultul găsește o modalitate de a nu se angaja cu text scris („Mă tem că mi-am uitat ochelarii”). Este posibil ca aceștia să facă acest lucru pentru a se asigura că nu trebuie să recunoască faptul că se luptă să înțeleagă sensul și să răspundă corespunzător. Adulții analfabeți din punct de vedere funcțional pot avea, de asemenea, strategii de colaborare cu alții. În cel de-al doilea caz, adultul analfabet din punct de vedere funcțional poate oferi alte abilități în schimbul susținerii cu alfabetizare („Completați formularul și voi curăța depozitul!”).

    Referitor la educația adulților, când descoperim că un potențial elev a părăsit școala devreme, acest lucru ar trebui să ne determine să ne uităm cu atenție la alfabetizarea lor, în primul rând prin înțelegerea a ceea ce trebuie să facă cu alfabetizarea, dar la fel de important, explorând împreună cu ei ce anume ar dori să poată face, în ce domenii trebuie să fie educați din punct de vedere funcțional și în ce domenii ar dori să fie literalmente funcțional. E necesar să se identifice nivelul de analfabetism funcțional al elevilor în fiecare clasă (a V-a și a VI-a) și adoptarea măsurilor corespunzătoare de reducere a acestuia printr-o implicare permanentă. Consider că ar fi benefică realizarea unor campanii locale de promovare și susținere a lecturii în familie, la noi la școală, la locul de muncă și în societate.”