Descriere

Am scris cele două piese de teatru istoric răspunzând provocărilor concursurilor județene despre care mi-a vorbit colega mea, prof. docum. Roxana Mîzagaciu. Prima piesă, Priceasna, a însemnat valorificarea unor copii descoperiți din clasele mici de către doamnele învățătoare, cu talente diferite în artele plastice și muzică. Am distribuit rolurile scrise în versuri fiecărui copil, în funcția de darul avut, pe care l-am descoperit la orele de istorie. I-am ajutat pe elevii și părinții acestora, creatori de recuzită, să înțeleagă semnificația obiectelor folosind imagini din epocă (imagini despre Andrei Șaguna, despre mitra mitropoliților, omoforul acestora), am realizat numeroase repetiții în școală în cadrul cărora am corectat dicția, am punctat semnificația unor gesturi religioase cu mare însemnătate în compoziția piesei.
Pentru cea de-a doua piesă am avut ore deosebite în care le-am explicat fenomenul istoric al Marii Adunări de la Alba-Iulia, deoarece elevii erau abia în clasa a VI-a. Le-am adus imagini cu oamenii care au participat la adunare și care erau chiar din comunitatea locală a anului 1918 și, de data aceasta, i-am lăsat pe ei să-și aleagă rolurile în urma explicațiilor primite, lucru de care s-au arătat foarte încântați. Cele două piese de teatru au fost jucate și premiate în cadrul unor concursuri județene.

Scopul activității

A fost de a transpune pagini de istorie locală și națională prin intermediul jocului teatral, de a-l transfera pe copil din privitor în creator de educație

Obiectivele educaționale ale activității

Să cunoască valori ale artei teatrale
Să manifeste interes pentru istorie, îndeosebi pentru teatrul istoric
Să-și asume cooperarea în grupuri de învățare
Să-și dezvolta gândirea critică în analiza surselor de informare

Relevanța activității

În primul rând, am observat o mare bucurie la acești elevi când au participat și au interpretat piesele în afara școlii și liniștea cu care au intrat în pielea personajelor. De multe ori, emoțiile mele erau duble, dar ei erau foarte joviali, își știau rolurile unii altora, se ascultau între ei prin pauze, au ajuns să-și aprecieze singuri munca comparând interpretările de la repetiții cu cele de la concursuri. Acest lucru i-a ajutat să se consolideze ca grup și, foarte important, au înțeles că istoria nu este o disciplină atât de rigidă, alcătuită doar din date și ani, ci și din oameni care simțeau și trăiau momentele istorice la care luau parte.