Scopul activității
Dezvoltarea capacității de a cunoaște și înțelege obiceiurile și tradițiile locale, stimularea curiozității pentru investigarea acestora, cultivarea abilităților de comunicare interculturală în relațiile interpersonale.
Activitatea s-a axat pe obiceiurile, tradiţiile, cunoaşterea locurilor natale, a personalităţilor locului (poetul Vasile Dâncul, meşterul popular opincar Floarea Cosmin), dar și a dansurilor (Roata de la Runc).
Am observat că, deşi trăiesc într-un mediu rural, elementele care odată defineau lumea satului încep să fie uitate. Am hotărât să iniţiez o activitate prin care să-i fac pe copii să interacţioneze cu părinţii, bunicii, să afle cum era lumea odată. Am vizitat bisericuţa de lemn, monument istoric, în momentul când se refăcea pictura interioară. Am organizat şezători. Alături de mame sau bunici, au învăţat să coase sau să gătească bucate tradiţionale. Apoi am pregătit un târg de produse. Am făcut cunoştinţă cu ultimul meşter popular opincar –Floarea Cosmi şi cu poetul ţăran Vasile Dâncu. Au purtat cu mândrie costumul popular când au colindat sau au jucat. Partenerii noştri au fost familiile copiilor, comunitatea locală şi conducerea şcolii, alături de câţiva colegi.
Totul e tradiţie, totul e ceea ce am moştenit de la strămoşii noştri şi totul e cum vom reuşi să păstrăm şi să transmitem mai departe generaţiilor următoare.
Puţini mai sunt cei care mai încearcă să transmită mai departe ce este ,,al nostru’’. Puţini mai sunt cei care îşi cunosc cu adevărat locurile şi valorile locurilor din care provin. De aceea, am considerat o datorie şi o răspundere morală să acord o atenţie sporită activităţilor de familiarizare a copiilor cu elemente tradiţionale culturale, religioase și istorice. Am încercat să mergem pe cărarea descoperirii localităţii lor, şi ,după ce am adunat un bagaj considerabil, să-l facem cunoscut şi altora.
Nu trebuie să lăsăm timpul şi evenimentele lumii moderne să ne facă să ne uităm originile, să ne uităm portul pe care îl înlocuim cu haine care nu ne reprezintă.
Mi-am propus să desfăşor această activitate deoarece numai educându-i de mici pe copii, prin diverse acţiuni desfăşurate în familie şi în unitatea de învăţământ, pot să îndrăgească obiceiurile locurilor unde s-au născut, să cunoască valorile umane și istoria locurilor de la haiducul Boşotă până astăzi, să transmită mai departe preparatele culinare, dansurile populare (Roata de la Runc pe care au jucat-o aproape 10.000 de oameni la Năsăud, îmbrăcaţi în costum popular).
Am reuşit să realizez toate acestea cu elevii, dar aş mai dori să amenajez un mic muzeu în incinta şcolii şi să sprijin ansamblul popular ,,Roata de la Runc’’, ansamblu înfiinţat de primăria locală în colaborare cu şcoala. Elevii trebuie să cunoască obiceiurile şi tradiţiile şi să asigure o continuitate prin transmiterea lor generaţiilor următoare.
Alexandru Vlahuţă spunea: ,,…..datinile, proverbele, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor, iar cu ele se poate constitui trecutul lor îndepărtat. Căci nu există bucurii mai de preţ ca averea de cuget şi simţire inclusă şi păstrată cu sfântă grijă de-a lungul vremurilor în adâncul sufletului românesc, al moşilor şi strămoşilor noştri.’’
Dezvoltarea capacității de a cunoaște și înțelege obiceiurile și tradițiile locale, stimularea curiozității pentru investigarea acestora, cultivarea abilităților de comunicare interculturală în relațiile interpersonale.
În activităţile proiectului au fost antrenaţi toţi elevii. Am integrat şi elevii cu CES, o fetiţă cu tetrapareză spastică şi un băiat diagnosticat cu epilepsie. Am observat că s-a îmbunătăţit şi prezenţa, toţi răspunzând activ la toate activităţile propuse. Prin implicarea părinţilor s-a îmbunătăţit şi relaţia şcoală –familie, dar şi copil – familie.
Folclorul reprezintă oglinda vie a existenţei noastre, o dovadă grăitoare a străvechii unităţi culturale a poporului român. Valorificând cu copiii tradiţia folclorică în cadrul diverselor activităţi şcolare şi extraşcolare, realizăm un important act cultural şi educativ, prin care le dezvoltăm dragostea pentru frumos, pentru armonie, le cultivăm răbdarea, stăpânirea de sine, spiritul de echipă. Copiii pot să cunoască, să înţeleagă şi să preţuiască mai mult trecutul istoric, ocupaţia, obiceiurile, sentimentele, năzuinţele generaţiilor de ieri. Pot să fie ei înşişi, fără să copieze nişte obiceiuri care nu sunt ale lor sau să îmbrace nişte haine care nu-i reprezintă.