Descriere

Proiectul Nonformalii, cu care particip la concursul de bune practici „Creatori de educație” este unul dintre proiectele cele mai dragi sufletului meu. În primul rând este un proiect de lungă durată pe care îl vom continua și în anul școlar viitor și sper să devină o tradiție în școala noastră și de ce nu, în multe școli din România. Ideea proiectului este simplă: implicarea, pe bază de voluntariat, a elevilor din școala noastră în activități de învățare nonformală și service-learning. Învățarea experiențială este, din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai puternice motoare ale unui sistem educațional sănătos.
Am pornit de la premisa că elevii noștri sunt persoane capabile, productive și contribuabili valoroși pentru comunitățile noastre. Condiția esențială este să le dăm oportunitatea să își formeze un set de abilități și competențe-cheie (să îi învățăm cum), să le creăm situații de învățate (situații problemă) și să îi lăsăm să acționeze. Ce se poate întâmpla este magic: copiii trăiesc experiențe de viață din care învață. Finalitatea unor astfel de initiative nu pot să fie decât două: success – ceea ce înseamnă că elevii, au competențe și deprinderi intelectuale și fizice bine formate sau eșec- ceea ce este, din punctul meu de vedere, un exercițiu pentru viață valoros. În viața reală, cea pentru care pregătim noi copiii de azi, nu câștigăm întotdeauna dar e foarte important să învățăm din greșeli. Consider că greșeala este o oportunitate de învățare cu mult mai eficientă decât critica, exemplele sau tragerea la răspundere în măsura în care este asumată și analizată ca rezultatul unui proces. Rolul meu în acest proiect este de facilitator al învățării, de supervisor și nu în ultimul rând mă consider suportul copiilor în cazul în care au nevoie de sprijin și îndrumare.
Prin activitățile pe care le-am desfășurat în acest an școlar am reușit să sprijinim copiii cu dificultăți de învățare, am ajutat familii aflate în situații dificile, am implementat proiecte care vizează starea de bine în școală tocmai pentru a preveni abandonul școlar.

Scopul activității

Implicarea elevilor de ciclul gimnazial, pe bază de voluntariat, în activități nonformale și service-learning.Legea educației naționale la articolul 2, alineatul (3) menționează clar: „Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.” Prin derularea acestui tip de proiect sunt sigură că m-am apropiat cu încă un pas de misiunea mea de dascăl și anume acest ideal educațional. Proiectul este o abordare educațională care combină obiectivele de învățare cu activități educative din sfera educației nonformale și cu acțiuni de voluntariat în folosul comunității pentru a asigura o învățare pragmatică, progresivă în timp ce „facem fapte bune”.

Obiectivele educaționale ale activității

* încurajarea elevilor să se implice, pe bază de voluntariat, în activități de educație nonformală și să vină în sprijinul comunității prin proiecte de servicii comunitare utile;
* dezvoltarea la copiii de ciclul gimnazial a competențelor-cheie și aplicarea lor;
*utilizarea competențelor dezvoltate (comunicare, managementul proiectelor, competențe tehnice și artistice etc.) în situații reale;
*crearea unei relații de reciprocitate între doi termeni cheie ai proiectului: serviciul în folosul comunității care intensifică învățarea experiențială și învățarea care intensifică dorința de a-i ajuta pe ceilalți;
*reflecția individuală și de grup, cunoscută ca o modalitate de dezvoltare (inter)personală prin care tinerii își dezvoltă valori morale importante;
*experimentarea personală a beneficiilor serviciului comunitar și a unei vieți ghidate de principii morale.

Relevanța activității

Procesul de învățare nu este întotdeauna posibil de cuantificat mai ales când obiectivele sunt cele de natură emoțională sau morală și dezvoltare personală. Primul indicator cred că ar fi prezența elevilor la întâlnirile de grup. Activitățile se desfășurau după programul școlar și e lesne de înțeles că după 6 ore de curs, un copil de 11-15 ani nu este dispus să participe voluntar la activități decât dacă este motivat intrinsic. Elevii voluntari au devenit mai încrezători în puterilor lor iar discuțiile pe marginea subiectului privind învățarea i-a determinat să fie mai implicați la nivel școlar. Educația de calitate și importanța ei au fost teme de dezbatere pentru cel puțin trei întâlniri. Am observant o ameliorare a acțiunilor de bullying în spațiul școlar, implicarea elevilor în diferite jocuri a avut impact în ceea ce privește toleranța și empatia. Perioada preadolescentă este una destul de dificilă, cu modificări pe plan fizic, psihic și emotiv iar tinerii au nevoie de sprijin. Prin jocurile desfășurate am reușit să depășim diferite bariere de ordin emoțional și comportamental. În ceea ce privește acțiunile de service-learning pot spune că rezultatele au fost spectaculoase: copiii și-au format deprinderi de comunicare asertivă, de argumentare și acceptare a ideilor, elevi cu rezultate slabe la învățătură s-au dovedit adevărați lideri , alți copii și-au descoperit pasiunile ( o fată s-a dovedit a fi un patiser excelent), alții și-au reconfigurat traseul profesional ca urmare a experiențelor cu copiii cu nevoi speciale, elevi timizi care și-au învins temerile și au devenit mai sociabili și exemplele ar putea continua.