Legenda Lebedei

Descriere

M-am inscris la aceasta selectie pentru ca,  desi societatea se afla intr-o permanenta schimbare, in mare invatamantul a ramas neschimbat, desi recunosc ca pe ici pe colo mai apar mici schimbari ca niste adieri. Spun adieri pentru ca ele nu troneaza si nu raman implementate, venind alte si alte schimbari ca un bumerang bulversand totodata cadre didactice si elevi. Din experienta mea de cadru didactic, am observat ca generatiile actuale de elevi pot fi educate doar in momentul in care le oferim locul cuvenit si anume acela de  parteneri egali in intreg procesul intructiv-educativ. Spun asta pentru ca ei sunt inventivi, deschisi la nou, dornici de afirmare, iar noi, tocmai de aceea trebuie sa le oferim o rampa (lectii moderne/atractive) de pe care ei sa se lanseze. Invatatorul asta trebuie sa faca:  sa le dea aripi, nu sa-i invete sa zboare. Zborul si-l creeaza ei, asa cum stiu ei: original,atipic,amuzant si, de ce nu, ideal.

In concluzie, m-am inscris pentru ca eu cred ca am ceva de spus, am ceva de aratat. Motto-ul meu e: „Scoala nu se face-n joaca, dar se face jucandu-te!” Sa fim copii (referire la cadrele didactice) nu e un indemn, dar este o necesitate. Doar punandu-ne in pielea lor, la mintea lor, fiind atenti la nevoile lor si la ce se pliaza mai bine pe caracterul lor, putem spune ca facem educatie. Educatia  nu inseamna doar sa posede niste cunostinte si sa-si insuseasca niste deprinderi si priceperi, educatia inseamna mult mai mult, inseamna sa trezim in ei dorinta de afirmare, dorinta de a face ceva. Verbul „a face” trebuie inteles corect de catre noi, dascalii. ”Face” pentru ca vrea, isi doreste nu pentru ca ii cere „doamna”/profesorul/dirigintele,etc.

Despre ce este vorba? Despre o lectie de limba si literatura romana la clasa a IV-a , cu titlul: „Spune-mi la un ceai: ce-ai invatat, ce-ai inteles , ce-ai descoperit?”. Ca si punct de plecare este textul „Legenda lebedei”(legenda britanica). Lectia este una atipica in sensul ca elevii sunt degajati, servesc un ceai, o prajitura, timp in care eu imi desfasor activitatea intructiv-educativa. Totul se desfasoara sub forma unui „joc” atent ghidat de mine, dar in acelasi timp liber, astfel incat fiecare elev sa fie parte din aceasta ora, EL ,elevul, putand sa creeze, sa-si imagineze, sa descopere si sa se distreze astfel incat „ORA DE CURS”sa devina „CLIPA DE CURS”.

Consider ca acest exemplu se poate plia pe orice activitate pentru ca cele mai frumoase ore sunt cele in care stam la „taifas” si aflam  „vesti/povesti” (informatii cu caracter stiintific adaptate pe intelesul celor mici) ,jucandu-ne si transformand orele de curs si modul de insusire a cunostintelor ce urmeaza a fi dobandite,  intr-o activitate relaxanta, interesanta care sa-i ajute sa-si formeze competentele vizate, intr-un mod unic ,iesit din tipar.