Descriere

Activitatea nonformală de tip şezătoare literară este concepută ca o prelungire a activităţii didactice, menită să valorifice cunoştinţele copiilor într-o manieră în care cunoaşterea este la cote înalte. Ambientul este unul relaxant, startul îl poate da „ultima ştire a satului”, elevii îşi pot exprima părerea, efectele fiind benefice. Se trece apoi la lecturarea unei oprere literare şi dezbaterea ei; elevii participă cu plăcere la toate momentele activităţii. Din mici poveşti ascultate de la elevi s-au scris poveşti. „Un copil numit Fair Play” a obţinut Menţiune la concursul Un condei numit Fair Play, din 2017 categoria 7-10 ani. Şezătoarea s-a transformat într-un atelier de lucru cu elevii din mediul rural şi cel urban, prin realizarea de parteneriate şcolare. Schimbul de scrisori, scrise de mână, a creat prietenii trainice.

Scopul activității

Consolidarea deprinderilor de citit-scris prin comunicare interpersonală în vederea dezbaterii şi susţinerii unei păreri.

Obiectivele educaționale ale activității

  • Îmbunătăţirea competenţelor de comprehensiune a mesajului textului scris, în vederea atenuării unora dintre cauzele care pot genera eșecul școlar
  • Stimularea interesului de a citi al elevilor și atragerea lor către lectură
  • Încurajarea şi dezvoltarea cooperării şi a lucrului în echipă
  • Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi de a transmite gânduri, sentimente, mijlocite de limbajul scris, în rândul elevilor, prin intermediul creaţiilor proprii
  • Dezvoltarea unei comunități la nivel local care să încurajeze lectura și cititul în rândul copiilor
  • Culegerea de date în vederea realizării unei monografii
  • Relevanța activității

    Nu am inventat nimic, nu am o noutate în a îndrepta ceea ce există în realitate. Am căutat să fac rai din ce am. Relevanţa acestui proiect este aceea de a reuşi să adun poveşti ale unor copii, viitori oameni minunaţi. Caut să vă atrag atenţia că atunci cănd un copil îţi povesteşte povestea e o formă clară de comunicare a unor fapte, a unor trăiri şi a unei cereri. De fapt, prin povestea lui, el cere să fie identificat cu locul, oamenii şi timpul. În momentul în care începe a povesti e bine să le arătăm că intrăm cu ei în poveste. Cu cât îl ascultă mai mulţi colegi, povestitorul capătă mai multă încredere şi barierele de comunicare se împuţinează.

    Efectele acestui proiect se vor vedea mult mai clar în viitor. Responsabilitate înseamnă a-i lăsa micului povestitor moştenirea de a spune şi asculta poveştile omului de lângă el.