Descriere

Pornind de la ideea că „un copil care citeşte va fi un adult care gândeşte”, Şcoala Gimnazială Româno-Finlandeză a insistat în mod continuu ca elevii să citească zilnic. Ca orice lucru care are nevoie de organizare ca să funcţioneze, mi-am propus să aduc ceva inovativ în cadrul orelor pe care le-am alocat lecturii. Aşadar, am pornit de la a da un titlu acestei activităţi şi de a-i aloca timpul special. Clubul de lectură „Cartea, liniştea şi eu” a avut loc în fiecare vineri de la ora 12:00 la ora 12:45 în sala de clasă. Elevii au primit la începutul anului şcolar o listă cu cărţile propuse pentru acest club. Fiecărei luni i-a fost alocată o carte-obligatorie, dar şi posibilitatea de a citi şi alte cărţi. Cartea lunii a fost dezbătută în fiecare ultimă vineri a lunii în cadrul unei ore-activităţi mai speciale. Copiii cititori au fost recompensaţi cu diverse daruri care de cele mai multe ori aveau legătură cu cartea citită. Astfel, atât profesorul cât mai ales elevii au reuşit să citească cel puţin 10 cărţi într-un an şcolar.

Scopul activității

Motivarea elevilor să citească zilnic.

Obiectivele educaționale ale activității

  • Formarea gustului şi a interesului pentru lectură, prin lectura de plăcere;
  • Formarea competenţelor specifice privind receptarea şi producerea de text literar;
  • Cultivarea abilităţilor de comunicare orală şi scrisă pentru o cât mai adecvată utilizare în viaţa socială;
  • Stimularea gândirii critice, autonome şi reflexive a elevului;
  • Intersectarea universului cotidian al elevului cu cel şcolar, printr-o viziune transdisciplinară asupra literaturii şi lecturii;
  • Valorificarea inteligenţelor dominante în receptarea textelor citite.”

    • Relevanța activității

    In activitatea Clubului de lectură au fost implicaţi toţi elevii clasei, şcolii, inclusiv copiii care întâmpină diverse probleme de învăţare sau fizice. În clasa mea, există un elev cu nanism căruia cartea „Minunea” i-a răspuns la multe întrebări şi i-a ajutat pe colegii lui să îl accepte aşa cum este şi să-i valorifice punctele lui tare.

    Chiar dacă mesajul unor cărţi este mai dificil de înţeles pentru copiii aflaţi în risc, ajutorul părinţilor care le-au citit în fiecare seară le-a permis să se simtă capabili de lectură la finalul lunii. În cazul în care cartea recomamdată era mult prea ”greoaie” pentru anumiţi elevi, inclusiv pentru cei care citesc cu dificultate şi, astfel, o carte de 200 de pagini le putea crea probleme, copilul avea posibilitatea să citească o altă carte cu obligativitatea să o povestească în jurnalul de lectură şi să creeze şi desenul sugestiv solicitat.
    Elevul cu nanism din clasa mea s-a adaptat foarte repede cerinţelor, reuşind să-şi dezvolte mult mai bine exprimarea, dar şi corectându-şi unele probleme de scriere, cu ajutorul lecturii zilnice.